Please welcome our guest nerdstar- Vlăduț (.chester) and his review on Pygmy

           

               Am devenit un pălăniuc acum doi ani, când am citit Fight Club cu o satisfacţie vecină cu extazul, după ce văzusem filmul omonim de-o căruţă de ori. Am fost fascinat de Chuck Palahniuk, de stilul său agresiv şi de toate elementele şocante pe care avea curajul să le introducă în romanele sale. Am vrut mai mult. A urmat Choke, care m-a făcut să empatizez cu deviatul sexual Victor Mancini şi eforturile sale disperate de a-şi cunoaşte adevărata identitate. Haunted a fost un adevărat tur de forţă: parcă fiecare povestire încerca din răsputeri s-o întreacă pe precedenta ei, să fie mai violentă, mai intensă, mai scandaloasă, mai tulburătoare. Fiecare poveste începea suficient de "cuminte" pentru ca, în decurs de câteva pagini, să mă facă să zbier "DE CE? DE CE, DOAMNE, DE CE?!". Cred că Haunted a rămas şi acum Palahniuk-ul meu preferat. Bântuind librăriile şi anticariatele ca un strigoi, am mai cumpărat Lullaby, Rant şi Supravieţuitor şi, de fiecare dată, citirea unui roman de Chuck Palahniuk devenea o mini-sărbătoare: abia aşteptam să văd ce porcării demente i-au mai trecut autorului prin cap.

Vremuri (by ola small dickie)

pun puțin în mult
cum pun mulți mult în nimic
scriu în notepad pentru că n-am
atât de mult de zis cât au alții
în word, cuvânt de vopsit
pe ochi stinși obosiți
de atât carbit
ce explodează ca o zi de nepricopsit
în care ai deschis o șampanie
și ea nu a bubuit în nimeni
în nimic, în tine nu s-a auzit
nimic, ești gol ești plin
de vid ești mic
cât un univers scrumat
într-o scrumiera în jurul căreia
s-au adunat eu, tu, noi, voi
viitori eludați de timp
de mod, de indicativ

Michel Tournier și picăturile de roman ekphrastic

Michel Tournier, Picătura de aur (Rao, 2011)

Ekphrasis-ul este un concept împrumutat din limba greacă (ek ,,afară”, phrasis ,,vorbire”- desemnarea nominală a unui obiect neanimat), cu o tradiție literară destul de bine fundamentată în descrierea verbală a unei opere de artă vizuală. Prin urmare, este modul literaturii de a invita imaginea să i se alăture, numai că raportul de putere este permanent interșanjabil, cele două partenere subminându-se reciproc. Imaginea și cuvântul își dispută permanent statutul prim în acest tip de literatură. Romanul ekphrastic impune prin acest tip de abordare vizuală și o permanentă interpretare și updatare a rolului elementului preluat din imagistic și introdus în imaginar prin text. La modul romanesc, imaginea convocată nu este pretextul inserării unui comentariu de tipul istoriei artelor, ekphrasis-ul fiind chiar conceptul opus, după cum distinge și David Carrier în articolul Ekphrasis and Interpretation: Two Modes of Art History Writing. Comentariul artistic ar trebui să vizeze aspecte compoziționale, tehnice, precedentele vizuale, simbolurile și raportările la artă, pe când ekphrasis-ul extrage imaginea din conceptualizările sale și o redescoperă ca poveste spusă de autorul ei, provocând și demararea epicului.